Deşeurile şi resursele materiale
În funcţie de modul în care sunt gestionate, deşeurile pot avea un impact atât asupra sănătăţii oamenilor, cât şi asupra mediului prin emisiile în aer, sol, suprafaţa apelor şi apele subterane. Însă, acestea pot duce şi la pierderea de resurse materiale (respectiv metale şi alte materiale reciclabile), având în acelaşi timp şi un potenţial de sursă energetică.
Deşeurile sunt generate în toate fazele ciclului de viaţă al materialelor:
- extracţie (deşeuri miniere);
- producţie şi distribuţie (deşeuri industriale, periculoase şi de ambalaje);
- consumul de produse şi servicii (deşeuri municipale şi deşeuri de echipamente electrice şi electronice);
- tratare (de exemplu, reziduuri de sortare din instalaţiile de reciclare sau zgura rezultată în urma incinerării).
Gestionarea raţională a deşeurilor poate proteja sănătatea publică şi poate fi benefică pentru mediu, favorizând în acelaşi timp conservarea resurselor naturale.
În 2008, au fost generate în UE circa 5,2 tone de deşeuri pe cap de locuitor. Construcţiile şi demolările, activităţile miniere şi extractive, precum şi activităţile de producţie sunt principalele domenii care contribuie la generarea deşeurilor, însă, la rândul lor, fiecare cetăţean al UE generează anual aproximativ 444 kg de deşeuri menajere.
În trecut, creşterea consumului şi tendinţa de a avea gospodării mai mici erau vectori puternici în generarea deşeurilor municipale. Însă aceşti factori par să se disocieze de generarea deşeurilor municipale: generarea deşeurilor municipale pe cap de locuitor s-a stabilizat în UE–27 între anii 1999 şi 2010. Statele membre prezintă diferenţe semnificative atât în ceea ce priveşte evoluţia generării de deşeuri, cât şi cantitatea acestora.
În UE a avut loc o schimbare clară în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor. În 2010, o proporţie mare (37%) din deşeurile municipale solide (care reprezintă 10% din totalul deşeurilor generate în UE) era încă amplasată în depozite de deşeuri. În schimb, în prezent, tendinţa este spre reciclare/compostare (38%) sau incinerare cu recuperarea energiei (21%), în funcţie de fluxurile de deşeuri.
Reciclarea are un efect benefic asupra mediului prin reducerea cantităţii de deşeuri depozitate în gropile de gunoi, scăzând astfel şi emisiile poluante. De asemenea, aceasta contribuie la satisfacerea cererilor de materiale ale producţiei economice, atenuând necesitatea de extracţie şi de rafinare a materiilor prime.
De asemenea, reciclarea prezintă beneficii economice şi sociale importante: generează creştere economică, stimulează inovarea, creează locuri de muncă şi contribuie la asigurarea disponibilităţii resurselor critice. Reciclarea este vitală pentru o prioritate majoră a politicii europene şi globale: trecerea la o economie verde care să genereze prosperitate şi care să păstreze, în acelaşi timp, un mediu sănătos şi echitate socială pentru generaţiile actuale şi viitoare.
Directivele UE privind deşeurile descurajează depozitarea deşeurilor şi promovează reciclarea/valorificarea acestora. Un alt vector pentru creşterea importanţei economice a reciclării este creşterea semnificativă a cererii de materiale, în special în ţările asiatice în plină dezvoltare economică.
Politici UE
Cele mai recente instrumente legale şi strategii ale UE acordă prioritate prevenirii generării deşeurilor, respectiv disocierii generării deşeurilor de creşterea economică şi impactul asupra mediului. Câteva exemple în acest sens sunt Directiva-cadru privind deşeurile (DCD) (2008/98/CE), Strategia tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeuriloren şi cel de-al şaselea Program comunitar de acţiune pentru mediu (PAM).
DCD oferă cadrul general pentru prevenirea generării deşeurilor şi pentru gestionarea deşeurilor în UE. Aceasta introduce şi defineşte concepte de bază şi stabileşte principii de gestionare a deşeurilor, precum ierarhia deşeurilor, unde prevenirea generării deşeurilor reprezintă opţiunea preferată.
DCD obligă statele membre să stabilească programe de prevenire a generării deşeurilor până la 12 decembrie 2013. AEM este invitată să revizuiască progresul realizat de fiecare ţară în ceea ce priveşte finalizarea şi punerea în aplicare a acestor programe.
DCD stabileşte ţinte de reciclare ambiţioase atât pentru deşeurile de hârtie, metal, plastic şi sticlă din gospodării, cât şi pentru deşeurile provenite din activităţi de construcţii şi demolări.
Legislaţia UE stabileşte cerinţe stricte şi pentru depozitele de deşeuri şi incineratoare: majoritatea activităţilor de tratare a deşeurilor sunt reglementate de Directiva privind depozitele de deşeuri (1999/31/CE), Directiva privind incinerarea deşeurilor (2000/76/CE) şi Directiva privind emisiile industriale (2010/75/UE). Ierarhia deşeurilor a fost transpusă în ţinte concrete privind reciclarea şi/sau valorificarea, în funcţie de fluxurile speciale de deşeuri (de exemplu, deşeuri de ambalaje, vehicule scoase din uz şi deşeuri de echipamente electrice şi electronice).
O abordare bazată pe ciclul de viaţă în elaborarea politicilor asigură o evaluare a efectelor pe toată durata vieţii; de asemenea, aceasta evită „ascunderea” efectelor prin mutarea acestora în alte ţări sau la alte stadii de producţie/consum.
Activităţi AEM
Evaluarea deşeurilor realizată de AEM vizează sprijinirea dezvoltării politicilor pentru un consum şi o producţie durabile, inclusiv punerea în aplicare de strategii tematice referitoare la utilizarea durabilă a resurselor naturale, la prevenirea generării deşeurilor şi la reciclare, precum şi a Foii de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurseloren.
Activităţile includ:
- evaluări şi rapoarte periodice privind deşeurile (de exemplu, evaluări tematice privind resursele materiale şi deşeurileen în raportul despre situaţia mediului (SOER) din 2010 şicapitolul privind resursele naturale şi deşeurileen din sinteza SOER 2010);
- sprijin pentru ţări în evaluarea modului în care gestionează deşeurile (de exemplu,evaluările de ţară privind deşeurile din SOER 2010en)
- evaluări şi rapoarte tematice privind deşeurile (de exemplu, rolul reciclării într-o economie verdeen şi transporturile transfrontaliere de deşeuri în UEen).
- analiză de politici (de exemplu, gestionarea deşeurilor de ambalajeen, evitarea depozitării deşeuriloren şi politici europene de reciclare în raport cu reciclarea efectivă realizatăen);
- studii de perspectivă şi de scenariu (de exemplu, beneficii climatice trecute şi viitoare rezultate dintr-o gestionare mai bună a deşeurilor municipale în Europaen);
- indicatori privind deşeurile, de exemplu, generarea de deşeuri municipale şi generarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje;
- colectare de informaţii şi analize ale politicilor naţionale ale ţărilor membre ale AEM (de exemplu, fişe informative pe ţări privind politicile în materie de deşeuri);
- sprijin pentru schimbul de informaţii între ţările membre şi cooperante cu AEM (de exemplu, prin ateliere de lucru periodice);
- cooperare în materie de deşeuri cu ţările învecinate.
Activitatea agenţiei privind deşeurile este condusă de grupul pentru consum şi producţie durabile al AEM. Activităţile sunt puse în aplicare în cooperare cu Centrul tematic european pentru consum şi producţie durabile (ETC/SCP) din cadrul AEM şi în colaborare cu reţeaua ţărilor membre ale AEM, Eionet. Eurostat colectează date referitoare la deşeuri, găzduind din 2008 Centrul pentru date de mediu privind deşeurile.
Perspectivă
AEM va sprijini Comisia Europeană şi Parlamentul European, precum şi ţările membre şi cooperante cu AEM, cu o serie de noi indicatori privind deşeurile şi cu un concept de revizuire a programelor de prevenire a generării deşeurilor. De asemenea, va finaliza analiza recentă privind taxele pe depozitele de deşeuri, transporturile transfrontaliere de deşeuri şi potenţialul de resursă al metalelor critice din deşeurile electronice la nivel european. Aceste activităţi vor contribui la o mai bună punere în aplicare a politicilor în materie de deşeuri în UE. Deşeurile sunt, de asemenea, unul dintre domeniile de prioritate maximă în cadrul proiectelor de cooperare internaţională ale AEM cu ţările europene învecinate.
sursa: eea.europa.eu