Managementul serviciilor de gospodărire comunală şi al deşeurilor

   organizarea deseurilorOrganizarea moderna a deşeurilor se axeaza pe tratarea şi eliminarea celor ce nu pot fi reciclate în mod sigur pentru natura. În ultimi 20 de ani s-au dezvoltat un număr de tehnici de tratare a deşeurilor, toate consistând în principal din: 

  1. arderea deşeurilor cu sau fără folosirea energie termice rezultate;
  2. compostarea;
  3. producţia de biogaz pentru producerea căldurii;
  4. platforme de depozitare sanitare cu şi fără utilizarea gazului.

   La managementul deşeurilor tendinţa este a unui sistem integrat cu mai multe resurse bazat pe separarea sursei şi segregare, urmată de reprelucrare, reciclare, utilizarea energiei, sau tratării cu un număr crescut de tehnologii. Pentru fiecare dintre acestea a apărut o dezvoltare incredibila de tehnologii ca, de exemplu, sisteme de curăţire avansate a gazului de fum, garnituri de polimeri compuşi.
   Datorită creşterii costului tratării deşeurilor şi a numărului de tehnici de tratare, este din ce în ce mai important să se dispună de date sigure pentru a alege tehnicile corecte pentru anumite tipuri locale de deşeuri.

     Clasificarea deşeurilor
   Din punct de vedere al naturii şi locurilor de producere, deşeurile se clasifică astfel:

  • - deşeuri menajere - deşeuri provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acesta  (inclusiv deşeurile periculoase pe care le conţin) şi care pot fi preluate cu sistemele curente de precolectare sau colectare din diferite calităţi;
  • - deşeurile stradale - deşeuri specifice căilor de circulaţie publică, provenite din activitatea cotidiană a populaţiei, de la spaţiile verzi, animale, din depunerea de substanţe solide din atmosferă;
  • - deşeuri asimilabile cu deşeurile menajere - deşeuri provenite de la mica sau marea industrie, din comerţ, din sectorul public sau administrativ;
  • - deşeuri voluminoase - deşeuri solide de diferite provenienţe, care, datorită dimensiunilor sale, nu pot fi preluate cu sistemele obişnuite de precolectare sau colectare, ci necesită o tratare diferenţiată faţă de acestea; - deşeuri din construcţii - deşeuri provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile;
  • - deşeuri periculoase - deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infecţioase, sau de altă natură, care, introduse în mediu, pot dăuna plantelor, animalelor sau omului;
  • - deşeuri agricole - deşeuri provenite din unităţile agricole şi zootehnice (gunoi de grajd, dejecţii animaliere, deşeuri animaliere de la abatoare şi din industria cărnii);
  • - deşeuri industriale - deşeuri provenite din desfăşurarea proceselor tehnologice;
  • - deşeuri spitaliere - deşeuri provenite din activitatea spitalelor, unităţilor sanitare şi care sunt incinerate în crematoriile spitalelor.

      Deşeuri menajere
   Cantitatea reziduurilor solide menajere se defineşte prin două noţiuni: cantitatea medie anuală în kg/locuitor şi an şi cantitatea medie zilnică, exprimată în kg/locuitor şi zi. Indicele de producere a reziduurilor menajere variază în limitele de 0,5 - 0,8 kg/locuitor şi zi, respectiv 180 - 300 kg/locuitor şi an.

   Calitatea şi cantitatea reziduurilor menajere constituie un factor esenţial care determină procedeele optime de neutralizare şi valorificare a acestora. Parametrii de bază care determină calitatea reziduurilor menajere sunt: compoziţia structurală, puterea calorică, conţinutul de cenuşă, umiditatea etc. Principalele componente ale reziduurilor menajere sunt: hârtie, cartoane, plastic, metale, cârpe,sticlă, ceramice, resturi alimentare, cenuşă etc.

   Din aceasta comparaţie, rezultă că în ţara noastră predomină grupa materialelor uşor fermentabile (resturi alimentare, vegetale etc.) în procent de 60-70%, în timp ce în ţările dezvoltate, cea a materialelor combustibile (hârtie - cartoane, textile etc.) în proporţie de 40-50%.

   Indicatori de calitate ce caracterizează diferite categorii de deşeuri 

 

   În general, reziduurile se pot caracteriza calitativ prin următorii indici de calitate:

  • greutate volumetrică
  • compoziţie după granulaţie;
  • compoziţie după sortimente;
  • conţinut de umiditate;
  • conţinut de substanţe organice;
  • putere calorică.

   De menţionat că datorită compoziţiei indicate anterior, puterea calorică a reziduurilor din ţara noastră este de 500 - 600 Kcal/kg faţă de 1500 - 2000 Kcal/kg în ţările dezvoltate.

   Colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor 

    Principalele obiective ale gestiunii deşeurilor solide sunt: 

  • protejarea sănătăţii publicului;
  • protejarea mediului;
  • menţinerea curăţeniei publice pentru ca aceste locuri să fie acceptabile din punct de vedere estetic;
  • conservarea resurselor naturale prin intermediul politicilor de reducere a deşeurilor şi prin reciclare.

   Toate aceste obiective se realizează prin intermediul unei colectări şi tratări în condiţii de siguranţă, unei eliminări şi depozitări corespunzătoare. Reamintim că gospodărirea integrată a deşeurilor este vitală pentru comunitate, din următoarele motive:

  • - Capacitatea depozitelor scade continuu. Amplasarea şi construirea de noi depozite este un proces dificil şi scump.
  • - Multe materiale din deşeuri sunt surse naturale rare, ceea ce impune recuperarea lor, micşorându-se impactul asupra mediului şi crescând calitatea vieţii.
  • - Materialele care se găsesc în volumul de deşeuri pot fi o oportunitate de a începe o activitate de afaceri.
  • - Un sistem care nu se bazează pe o singură alternativă este mai flexibil la schimbările economice, tehnologice şi legislative.
  • - Investitorii sau creditorii favorizează capital unor proiecte care sunt părţi ale unei strategii elaborate cu grijă.
  • - Autorităţile locale sunt într-o poziţie avantajoasă în evaluarea meritelor unor propuneri pentru o nouă facilitate, când au şansa examinării atente a întregului sistem. Elementele componente ale sistemului de Gospodărire Integrată a Deşeurilor (GID) sunt: minimalizare deşeuri - reciclare - compostare - incinerare (energie şi reducere de volum) - depozitare controlată.

   Procesul de proiectare a sistemului GID permite identificarea oportunităţilor şi selectarea de opţiuni corespunzătoare intereselor şi nevoilor pe termen lung ale comunităţii.

 

   Concluzii 

   Pentru gestiunea deşeurilor urbane sunt necesari a fi analizaţi următorii indicatori:
1. Indicator general
1.1. Cantitatea deşeurilor generata de o persoană pe zi (g/zi/persoană)
2. Indicatori de acoperire a serviciului
2.1. Acoperirea colectării (%)
2.2. Măturatul străzilor (%)
2.3. Depozitarea ecologică (%)
3. Indicatori de eficienţă
3.1. Personalul muncitor raportat la 1.000 de locuitori
3.2. Întreţinerea eficientă a echipamentelor de colectare a deşeurilor
3.3. Mentenanţa preventivă
3.4. Eficienţa utilizării echipamentului de colectare
3.5. Eficienţa personalului care colectează deşeurile
3.6. Eficienţa personalului care realizează curăţenia stradală
4. Indicatori de calitate
4.1 Frecvenţa colectării
4.2. Procente de gospodării satisfăcute (%)
5. Indicatori de cost
5.1. Costul unitar de colectare (US $/tona)
5.2. Costul unitar de depozitare (US $/tona)
5.3. Costul pentru întreţinerea curăţeniei stradale (US $/km)
5.4. Costul pentru întreţinerea curăţeniei stradale pe persoană (US $/an/pers.)
5.5. Costul întreţinerii echipamentelor faţă de costul total al serviciului (%)
6. Indicatori de fiabilitate
6.1. Bugetul alocat pentru serviciul de salubritate raportat la bugetul total al municipiulul (%)
6.2. Capitalul investiţional raportat la bugetul pentru salubritate (US $/gospodării deservite)
6.3. Taxe speciale pentru populaţie (US $/gospodării deservite)
6.4. Procentul facturărilor
6.5. Eficienţa serviciului de colectare a deşeurilor (%)
6.6. Taxe speciale din costul total a serviciului (%)